|
Ingrasaminte cu azot
Au in structura lor azot, care este elementul nutritiv cu cea mai mareinfluenta asupra cresterii productiei prin efectul sau asupra proteinelor si clorofilei din planta.
Cantitatea de ingrasamant care trebuie sa fie utilizata depinde de necesarul de azot al culturilor si de continutul de humus si de azot al solului.
Culturile care au sporuri importante de productie daca se aplica correct azotul sunt : sfecla de zahar, porumb grau, ovaz, orz, ierburi graminacee anuale si perene, cartofi, castraveti, ceapa, dovleac, morcovi, patlagele vinete, pepeni, ridichi, tomate, meri, peri, persici, vita de vie, precum si pasunile si fanetele naturale.
Avantajele folosirii ingrasamintelor cu azot
- reduce timpul de maturizare al plantelor
- asigura dezvoltarea si cresterea viguroasa,
- Asigura cresterea recoltei la hectar
- Preantampina scuturarea boabelor si mareste randamentul solului
Administrarea unei cantitati insuficiente de azot poate avea urmatoarele efecte :
- Sinteza proteinelor si enzimelor este incetinita avand ca rezultat stagnarea cresterii plantei care ramane pitica.
- Planta capata o culoare rosiatica uneori,
- Frunzele inferioare mai vechi se ingalbenesc
- Tuplinele plantei sunt subtiri, spicul scurt iar boabele nu se maturizeaza la timp
- Productivitatea este scazuta
Pentru remedierea deficitului de azot trebuie sa se administreze ingrasaminte naturale, impreuna cu cantitati corespunzatoare de ingrasaminte chimice azotoase.
In cazul folosirii in exces a ingrasamintelor azotoase pot apare urmatoarele neajunsuri :
- Planta se dezvolta prea repede si tulpinele se culca la pamant
- Tesuturile si celulele plantei sunt slabe
- Scade rezistenta plantei la seceta, frig boli si daunatori
- Fructele nu au calitate (spongioase, coaja groasa si fara rezistenta)
In concluzie stabilirea cantitatii optime de ingrasaminte ce urmeaza sa fie administrata solului are o importanta deosebita pentru dezvoltarea armonioasa a culturilor.
|
